Cafeaua neagră cu triluri nemaiauzite

O pasăre ciudată, nimeni nu ştie din care ramură/familie/specie face parte,  s-a cuibărit între corzile tale vocale. E drept, înainte de asta fusese zâmbetul – mult mai târziu am aflat că zâmbeşti atât de rar – dar era ca şi cum ne-am fi aflat la începuturile cinematografiei, pe vremea filmului mut.

Dar când a început pasărea să cânte…

Era într-o dimineaţă plină de lumina care încălzea camera, lângă mine era doar o vagă urmă a ta, te-am căutat păşind încet prin casă, încă somnoros şi plin de vise, când ţi-am auzit trilurile, îngânai un cântec numai de tine înţeles în timp ce pregăteai cafeaua neagră, am rămas în cadrul uşii privindu-te tăcut, îţi admiram picioarele lungi şi mişcările sigure pe care le aveai – ca un alchimist care-şi cunoaşte substanţele din laborator şi ştie ce licori secrete să prepare -, m-am lăsat cuprins de buna dispoziţie pe care o transmiteai, aş fi vrut să te întreb ce cânţi, dar n-am vrut să rup vraja care mă cuprinsese, am stat tăcut şi ţi-am adus ofrandă gândurile mele.

M-am furişat înapoi în pat, prefăcându-mă adormit, doar ca să te strâng în braţe mai tare şi să te sperii când te-ai apropiat să mă săruţi. Ai ţipat scurt, surprinsă, iar eu mi-am luat înapoi cămaşa care era pe tine.

Când ne-am băut cafeaua mi-am amintit şi te-am rugat să-mi cânţi cântece cu glasul tău de pasăre ciudată.

Anunțuri

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s