Nostalgia are tălpile reci

 

Acea stare dulce-acrişoară, de semi-reverie, care te cuprinde uneori, în care te pierzi ca învăluit în ceaţă.
Unii spun că nostalgia înseamnă o reîntoarcere iar şi iar la o stare de durere.
Suferinţă retrăită de fiecare dată la aceeaşi intensitate.

Şi totuşi, prin nostalgie reuşesc să fiu cu tine. E singura modalitate de a înlătura dintr-o clipire de pleoape orice distanţă dintre noi.
Prin nostalgie, memoria devine puternic colorată. Are gust şi prinde viaţă. Se manifestă mai clar printre visele de fiecare noapte.
Curge mai limpede şi curăţă fiecare cotlon de pe unde răbufneşte.
Zilele capătă cumva o esenţă indescifrabilă. Misterioasă. Pozitivă. Percepţiile devin cu mult îmbunătăţite.

Prin nostalgie, efectele depresiei sunt diminuate. Fuioarele de ceaţă dispar, poate mai lent decât ne-am dori.
Nu mai resimţim singurătatea atât de apăsător. Şi nu ne mai gândim atât de des la moarte.

Nostalgia ne vindecă şi ne ţine în viaţă.
Ne pune picioarele în apă rece, să putem simţi pământul pe care călcăm când mergem înainte.

Anunțuri

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s