Sunt ceea ce am citit

„Mi-au trebuit ani şi ani de zile ca să înţeleg că problema nu era cît şi ce anume citeşti, ci în ce măsură lecturile tale rămîneau atîrnate de vibraţia care eşti, în ce măsură o slujeau, ajutîndu-te să o modulezi către expresia ei finală.”

[Gabriel Liiceanu, „Uşa interzisă”]

Răsfoind această carte purtat de o dorinţă de recitire, mi-au căzut ochii pe acest pasaj notat mai sus şi mi-am amintit cum îmi spusese o persoană mai demult că nu contează cât de mult am citit, ci cât de importante erau acele lecturi. Dincolo de tonul ironic manifestat în discuţie – şi uşor „de sus” – mă simţeam cumva în inferioritate pentru că mie memoria deja începuse să-mi joace feste. În sensul că nu-mi mai aminteam mare lucru. Şi în plus, nu citisem Liiceanu.
Regăsind acest pasaj, am zâmbit amintindu-mi de toate astea. În cazul ăsta, memoria funcţionează foarte bine, deşi este interesant cum se produce selectivitatea la nivel de amintiri. Regăsind pasajul original, am putut să-mi dau seama acum, la o nouă citire, că toate lecturile mele au fost exact în ideea scrisă de Liiceanu, că mi-am ales lecturile în funcţie de vibraţia în care eram la fiecare moment respectiv. Şi că mi-au fost de folos mie celui care eram atunci, fie că lecturile erau spirituale, poliţiste sau fanteziste, filozofice sau ştiinţifice. Întotdeauna am citit pentru mine, nu ca să mă dau mare, dar sunt oricum dezavantajat în faţa celor cu o memorie foarte bună şi care reţin ca nişte papagali tot felul de pasaje din cărţi, pe care le etalează ulterior ca pe un penaj strident.

Şi astfel, amintirile sar brusc la filmul „Good Will Hunting”, la o scenă pe care o redau aici. Personajele: Chuckie (prietenul lui Will, jucat de Ben Affleck), Will Hunting (jucat de Matt Damon) şi Clark, un student care se dădea mare într-un bar.

Chuckie: All right, are we gonna have a problem?
Clark: There’s no problem. I was just hoping you could give me some insight into the evolution of the market economy in the southern colonies. My contention is that prior to the Revolutionary War the economic modalities, especially of the southern colonies could most aptly be characterized as agrarian pre-capitalist and…
Will: [interrupting] Of course that’s your contention. You’re a first year grad student. You just got finished some Marxian historian, Pete Garrison prob’ly, you’re gonna be convinced of that until next month when you get to James Lemon, then you’re gonna be talkin’ about how the economies of Virginia and Pennsylvania were entrepreneurial and capitalist way back in 1740. That’s gonna last until next year, you’re gonna be in here regurgitating Gordon Wood, talkin’ about you know, the Pre-revolutionary utopia and the capital-forming effects of military mobilization.
Clark: [taken aback] Well, as a matter of fact, I won’t, because Wood drastically underestimates the impact of —
Will: …”Wood drastically underestimates the impact of social distinctions predicated upon wealth, especially inherited wealth…” You got that from Vickers. „Work in Essex County,” Page 98, right? Yeah I read that too. Were you gonna plagiarize the whole thing for us — you have any thoughts of — of your own on this matter? Or do — is that your thing, you come into a bar, you read some obscure passage and then you pretend — you pawn it off as your own — your own idea just to impress some girls? Embarrass my friend?
[Clark is stunned]
Will: See the sad thing about a guy like you, is in about 50 years you’re gonna start doin’ some thinkin’ on your own and you’re gonna come up with the fact that there are two certainties in life. One, don’t do that. And two, you dropped a hundred and fifty grand on a fuckin’ education you coulda’ got for a dollar fifty in late charges at the Public Library.
Clark: Yeah, but I will have a degree, and you’ll be serving my kids fries at a drive-thru on our way to a skiing trip.
Will: [smiles] Yeah, maybe. But at least I won’t be unoriginal.
Anunțuri

2 comentarii

  1. Claudia D. · Iunie 18, 2014

    Nu de mult timp am realizat că importantă este calitatea cărților pe care le citești. O persoană tare dragă mi-a spus că e mai bine să citești două cărți pe lună, dar cărți bune, decât foarte multe cărți care să nu modeleze nimic în tine. De atunci încerc să selectez cu mai multă atenție. 🙂
    Despre dialogul prezentat aici, pot spune că reflectă foarte bine importanța originalității în viețile noastre.
    Reușiți întotdeauna să adăugați zilelor în care vă vizitez blogu o doză considerabilă de frumos. 🙂

    Apreciază

    • sebastianmihail · Iunie 18, 2014

      Tot cu o persoană tare dragă avusesem şi eu discuţia şi aşa am şi început a citi Liiceanu. 😀
      Mulţumesc pentru vizite, Claudia, am acelaşi sentiment când trec prin „camera” ta.

      Apreciază

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s