Balul sentimentelor mascate

N-ai o colecţie impresionantă de măşti. Ai doar vreo două-trei expresii pe care le tot foloseşti în contextele în care te învârţi zilnic ca într-un carusel ameţitor. Şi-ţi este rău şi o ştii prea bine, dar tot amâni să faci ceva în privinţa asta.

Din când în când, ca să-ţi mai aminteşti cine eşti de fapt, faci câte ceva care trece dincolo de limitele măştii. Câteva vorbe, priviri. Poate o (re)iubire. Ceva, cât de puţin, până la marea transformare. Cât să-ţi aminteşti că totuşi nu eşti masca pe care o porţi semeţ în toate zilele.

Dar când vine momentul, te trezeşti dintr-o dată în singurătate. Nimeni nu e dispus să mai vadă dincolo de masca pe care tu ţi-ai aşezat-o cuminte încă de la început. Pe nimeni nu mai interesează cum eşti tu cu adevărat. Vor spune toţi că ai înnebunit, te vor vorbi pe la toate colţurile. Căutăturile ochilor lor vor fi ucigătoare.

Nimeni nu va înţelege momentul când te-ai hotărât să renunţi la mască. Nimeni nu va şti că declicul s-a făcut în timp ce erai cu o carte în mână şi un rând din ea ţi-a străbătut toată fiinţa şi te-a cutremurat. Sau când un vers dintr-o melodie ţi-a sunat de data asta altfel. Sau când un dialog dintr-un film te-a lăsat cu ochii în gol şi cu minţile aiurea. Şi te-a îndemnat să faci schimbarea ce ţi-o doreai de mult.

Schimbare care înseamnă, de fapt, o revenire la cine eşti tu cu adevărat.

Anunțuri

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s