Vechi tactici pe câmpul de luptă

„O luptă-i viaţa; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.”
(G. Coşbuc)

Aşa zice poetul. Se ştie, poeţii sunt nebuni.
Dar au un adevăr al lor. Să ne încredem sau nu în vorbele lor, asta e o grea alegere.
Dar ce e viaţa, dacă nu o poţi trăi lângă dragostea ta?
Doar un nesfârşit şir de zile lungi şi fără de culoare.
Dorul îşi răsuceşte în tine iţele fierbinţi care te ard din interior.

Priveşte-l în ochi şi spune-i că sunteţi foarte diferiţi. Că nu poţi vedea un viitor împreună
(nu-ţi disecăm acum talentele de privitoare în globul de cristal). Dă-i de înţeles că iubirea nu mai e la modă zilele astea. Că el nu e important pentru tine. Alegerea e mai uşoară, când ai privirile îndreptate spre bani. Minte-l şi fă-l să creadă asta. Că sentimentele nu mai sunt importante şi că orice, absolut orice altceva se situează mai presus de ele. Bogăţia, luxul, strălucirea.
Fă-l să te urască. Şi apoi dispari din viaţa lui fără să mai spui nimic. Întoarce-i spatele repede, să nu-ţi vadă lacrimile din ochi. Şi speră că el va supravieţui şi că-i va fi mai bine.

Dar uiţi că nu mai poate pleca în cruciade. Că va muri în fiecare seară doar în visele lui despre tine, de care oricum dimineaţa nu-şi poate aminti.

Şi-n urma voastră, o dâră de melancolie ca o rană deschisă, peste care întotdeauna cade noaptea.

Anunțuri

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s