Şoaptele nedesluşite ale mării

Ce ar mai fi Ulysse fără oceanul pe care-l străbate? Fără chemările-fără-de-glasuri ale Sirenelor din largurile ceţoase şi nedesluşite? Fără singurătăţile petrecute în larg, doar cu vîntul din pînzele străvezii?

Vino, Sireno, cîntă-mi în vorbe neînţelese de minte omenească, fă-mi sîngele să se cutremure la vederea frumuseţii tale înfricoşătoare, dezmiardă-mă cu palmele tale reci, să nu mă mai trezesc niciodată din visul ăsta numai al nostru!

Anunțuri

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s