The deep Ocean of your heart

Am dormit mult. Restul de zi care mai era de după orele de muncă. M-a luat somnul prin surprindere, ca o boală care loveşte pe neaşteptate. M-am cufundat în saltea  – ca şi în alte dăţi – ca într-o apă adîncă. Un ocean.

Te-am visat. Ştiam că eşti tu, şi totuşi nu te recunoşteam. Din cauza asta mă uitam lung la tine şi mirat. Arătai altfel şi mă întrebai ceva, nu mai ţin minte ce. Rîdeai, erai veselă.

M-am trezit şi mi-am adus aminte c-am primit o carte cu poezii. Deschid la întîmplare şi citesc.

„(Hani,)
încă îmi miros mîinile a tine. paladinul.
încă îmi curgi prin plasmă, năvalnic, te las să te
îneci în cascadele fosei suprasternale.
cel mai mult mă gîndesc că poate o să am nevoie
de dializă ca să mi te scot din sistem. să îmi scoată
tot sîngele din trup, picătură cu picătură. să mi-l
cureţe de tine. să folosească ceva puternic,
detergentul-minune-de-scos-99-de-feluri-de-amorezi.
sau să mi te şteargă din creier, dendrită cu
dendrită.

eternal sunshine of the spotless mind.”

[Petronela Rotar, din volumul „O să mă ştii de undeva”]

Apoi mă opresc. Citesc iar. E ciudat cum îţi iese chipul din cărţile altor oameni. Chiar eşti peste tot?

(pe Petronela Rotar o puteţi citi aici. pentru poezii, cumpăraţi cartea.)

Anunțuri

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s