Iar inima îi bătea repede, repede

Nu apucă să bată în uşă, că aceasta se deschise şi în cadrul ei apăru un domn bine, între două vîrste, care semăna cu Robert de Niro, cu tot cu cel aer ameninţător:
— Deci tu eşti…
— Bună seara, îngăimă, eu sunt…
— Ştiu, i-o tăie scurt bărbatul. Intră.
Pătrunse pînă în living. Mai multe perechi de ochi erau prezente. Se uită după ea, dar nu o văzu.
— Dă-ţi jos cămaşa, spuse bărbatul pe un ton pe care nu aveai chef să-l contrazici.

Uazăfac, gîndi, ce dracu’ mai înseamnă şi asta? Totuşi începu să se descheie încet la nasturi, privindu-l pe bărbat, încercînd să ghicească dacă seriozitatea afişată era doar de faţadă şi aşteptîndu-se ca în orice clipă toţi să izbucnească în rîs şi să spună c-a fost o glumă. Dar nimeni nu mai spuse nimic, privirile curioase aşteptau urmarea. E clar o glumă, îşi zise, o glumă foarte elaborată, apreciez, deci dacă aşa jucăm, bine, fie…
Rămas la bustul gol, zîmbi ca să se relaxeze, deşi era sigur că avea un zîmbet tîmp.
— Ridică braţele, îi ceru bărbatul cu acelaşi ton serios.
Rahat, şi doar mă gândisem să scap de părul de la subraţ, şi-aşa transpir cam mult, rahat, rahat, începu să ridice braţele foarte lent, îi trecu prin minte că seamănă cumva cu Woody Allen în Take the money and run, doar că în situaţia de faţă el venise să ia fata, nu-l interesau banii, o invitase în oraş şi se gîndise c-ar fi frumos din partea lui să meargă pînă la ea acasă, de unde să ştie că i se va întîmpla aşa ceva, oare Bruce Willis tot aşa ameninşător îi aşteaptă la uşă pe prietenii fetelor lui?, ajunse cu braţele sus şi îşi aminti că parcă ea spusese ceva de familia ei, că e mai altfel.

Atmosfera se destinse brusc, ca în urma unui semn făcut de cineva nevăzut, iar perechile de ochi căpătară străluciri şi zâmbete, ahaa, deci chiar era o glumă elaborată, bărbatul nu mai părea aşa serios acum şi îl auzi spunînd ceva despre masculinitate şi despre bărbaţi adevăraţi şi despre păr la subraţ, dar aproape că nu se mai putea concentra să prindă cuvintele din aer, i se făcu semn că se poate îmbrăca, ceea ce şi făcu în foarte mare grabă, cu degete tremurînde care nu mai prindeau cum trebuie nasturii între burice.

Ridicînd privirea în timp ce-şi aranja cureaua pantalonilor, o văzu în cadrul uşii. Perechile de ochi încuviinţară în tăcere, iar ea alergă şi îi sări în braţe:
— Să mergem, îi şopti.
Iar inima îi bătea repede, repede…

Anunțuri

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s