Inima are culori de toamnă

Linişte. Nu e nimic ne-natural, totul e aşa cum trebuie. Dintr-o dată toate sunt la locul loc. E foarte dimineaţă, abia a dat lumina, de aia e aşa linişte. Nu se aud păsări. Nici foarte frig nu e. Stau în cadrul geamului deschis larg şi privesc curtea interioară dintre blocuri. E atît de linişte, încît nici gîndurile nu mi le aud. Parcă am atins acea stare de iluminare interioară de care pomenesc budiştii.

autumn-leaves-fall-wallpaper

O adiere uşoară de vînt trece pe lîngă un şir de arbori. Prind momentul de la început şi mă bucur de el. Un stol de frunze – galbene şi roşii – se desprinde foarte încet de copaci şi începe să plutească. Simt o scurtă părere de rău că nu pot face poză sau un film. Dar poezia imaginii e mai puternică şi mă las sedus de ea. Într-o linişte deplină, în lumina difuză a dimineţii, frunze colorate plutesc, într-o mişcare lentă, prin aer. Dacă aş fi credincios, aş putea să jur că Dumnezeu m-a mîngîiat cu dragoste pe creştet.

Închid geamul şi mă întorc în pat. Somnoroasă şi cu pielea arzînd, te ghemuieşti lîngă mine să te iau în braţe.

Anunțuri

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s