Cocorii mei nu-s origami

Habar nu aveam despre ce va fi articolul cu numărul 100. Dar nu pot trece peste emoţiile mele – în ciuda faptului că nu-mi place politica – şi nu pot să nu consemnez aici că mă bucur. E ca şi cum a cîştigat echipa ta favorită. Ca şi cum ai primit cadoul acela pe care ţi l-ai dorit de mult timp.

Mă bucur că avem acum un preşedinte neamţ. Măcar am multă speranţă de mai bine în buzunare, că în rest bate vîntul. Mă bucur că prietenii mei din afara ţării m-au ajutat. Ei din exterior, eu de aici, strategia a fost bună, i-am cam strîns cu uşa pe cei din echipa adversă.

Gata. Am dorit să fiu scurt. Aşa, nemţeşte. Judecaţi-mă peste 5 ani.
Depăşim numărul 100 şi vă scriu poveşti în continuare. Vă îmbrăţişez!

Anunțuri

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s