Apa ca un pîntec

Se presupune că ar fi trebuit să-mi placă apa, lichidul ăsta incolor şi dătător de viaţă, aşa mă tachina mereu Isadora, ţie ar trebui să-ţi placă apa, eşti născut primăvara cînd totul renaşte, totul revine la viaţă, iar apa înseamnă viaţă, ca să nu mai amintesc de zodie – şi aici făcea ochii mari şi rîdea cu poftă înspre mine, ştiind cît mă scotea din sărite asocierea asta, cum că noi am fi nişte animale fără raţiune călăuzite prin viaţă de cîteva corpuri cereşti pe care oricum nu le vedem cu ochiul liber – ar trebui să-ţi placă apa, eşti înalt şi subţire, ai o formă hidrodinamică, ţie valurile n-au ce să-ţi facă, te recunosc ca pe unul de-al lor, aşa mă tot tachina Isadora în timp ce eu încercam s-o prind prin casa cu geamurile larg deschise şi plină de soare, încetează cu prostiile astea, Isadora, o ameninţam eu rîzînd, mai bine mi-ai găti numai cu vin roşu, că nu aş face mofturi.

În cele din urmă tot o prindeam sau mai degrabă Isadora se lăsa deodată cuprinsă de braţele mele într-o strînsoare care ar fi putut scoate şi sufletul din om, îi închideam gura cu sărutări pătimaşe, devenea şi mai moale, tot mai fierbinte pentru o vreme, suficient cît să mă păcălească, pe urmă scăpa brusc şi începea să rîdă, ar trebui să-ţi placă apa şi fugea în jurul mesei, mă aşezam pe un scaun şi o priveam cum strălucea în zilele acelea, veselă şi înfloritoare, împrăştiind în jurul ei acel parfum care-mi stîrnea poftele carnale, mă duc să cumpăr vin roşu pentru friptură i-am spus cînd mi-am luat haina şi am plecat, ea s-a apropiat şi m-a cuprins cu braţele pe după gît, ar trebui să-ţi placă apa mi-a şoptit şi am simţit-o plină de dorinţă, ştiam că trebuie să mă întorc cît mai repede, buzele noastre încălecate într-un sărut lung şi-au spus te iubesc şi şi-au luat la revedere.

Ar fi trebuit să-mi placă apa, probabil ăsta a fost ultimul meu gînd, cu o imagine a Isadorei trecînd în fugă prin faţa ochilor, nici n-am simţit cînd şi de unde a venit lovitura, oricum era întuneric şi nu mai conta, dar dacă mi-ar fi plăcut apa n-aş mai fi strîmbat din nas acum cînd zac aruncat în rîul ăsta şi nu m-aş mai fi gîndit că, mort fiind chiar, tot o găsesc rece şi neprimitoare.

Anunțuri

4 comentarii

  1. K.J. Mecklenfeld · Ianuarie 13, 2015

    Parerea mea ar fi ca poate ar trebui sa incerci sa aduni textele Nostalgie in fum de tigara si sa le publici. Ei? Ce zici?

    Apreciat de 1 persoană

    • sebastianmihail · Ianuarie 13, 2015

      Nu m-am gîndit la asta pînă acum. Cred că e o idee excelentă. 😀

      Apreciat de 1 persoană

  2. K.J. Mecklenfeld · Ianuarie 14, 2015

    Ma bucur. Sunt foarte bine scrise si le citesti cu placere una dupa alta. Eu le-am citit pe blog dar mi-am dorit sa le fi citit intr-o carte mijlocie cu spatii mari pe laterala si desene simple de flori alungite. Fiindca este de fapt o poveste de dragoste. Cu un design frumos ar fi grozava de dat cadou, nu numai de citit. Pai, esti in Iasi, orasul literaturii. Nu cred ca va fi greu sa o publici. Succes!

    Apreciat de 2 persoane

    • sebastianmihail · Ianuarie 14, 2015

      Acum că zici asta, mai că încep şi eu să cred. :))
      Mulţumesc mult!

      Apreciat de 1 persoană

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s