Portocalele, aceste maimuţe printre fructe

„Generaţia ta va fi cea care va creşte într-o eră nouă şi glorioasă, în care oamenii vor fi clasificaţi la fel de uşor ca portocalele” [Kurt Vonnegut, Bun venit printre maimuţe]

 

Încerc să-mi amintesc, dar nu reuşesc. Probabil schimbarea s-a petrecut încet, cîte puţin în fiecare zi. Probabil asta e un fel de metanoia de care de fapt nu am avut habar. Dar acum pot spune că nu mă mai dau în vînt după portocale. Nu-mi mai plac.

Sunt frumoase. Cînd le ţii în palmă, textura lor oferă o senzaţie plăcută. Sunt dulci-acrişoare, deşi de cele mai multe ori doar acrişoare; poate aşa mi se par doar mie. Şi totuşi, nu-mi mai plac. Dacă ar fi să pot alege între mai multe fructe, o portocală nu ar fi prima pe listă.

Le găsesc cumva asemănătoare cu oamenii. Mi-a trecut prin cap ideea asta zilele trecute şi apoi mi-am amintit că citisem ceva asemănător într-o carte de Vonnegut. Am căutat pasajul: l-am pus ca motto.
Ca o coincidenţă amuzantă: cartea poartă titlul: Bun venit printre maimuţe! 😀

Anunțuri

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s