Uitarea ca o moarte

„Doar privirea unui bărbat care iubește reflectă cu adevărat frumusețea unei femei, toate celelalte oglinzi sunt deformante.” [Gabriel Osmonde, „Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrânire”]

M-am oprit la acest pasaj cînd am citit cartea. Am rămas o vreme pe gînduri, aşa cum rămîi în faţa mării, privindu-i valurile. Poate mă gîndeam la ceva anume, poate nu mă gîndeam la nimic: nu-mi mai aduc aminte. Acesta este modul în care mor în ultima vreme. Uitarea începe să-mi răpească amintirile cu tine. Frumuseţea ta începe să pălească atunci cînd fluxul sinapselor neuronale se întrerupe.

oblivion
Efemeritatea, această ceaţă care mă învăluie tăcut…

 

Anunțuri

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s