Gîndurile altruiste ale unui visător

Trei zile rămăsese tăcut. Taciturn. Prin minte i se învălmăşea o mulţime de gînduri, dintre care cel mai pregnant ieşea la suprafaţă: de ce eu? De ce naiba eu? De ce mi se întîmplă mie?

Apoi două zile nu se mai gîndi la nimic. Sau cel puţin încercă. Îşi decuplase toate dispozitivele informaţionale. Îşi luase zile libere de la serviciu. Nimeni nu-l întrebase nimic. Erau obişnuiţi şi prea prinşi cu ale lor… Pe urmă a tot răscolit şi citit pe internet. Se pare că nu era aşa o mare tragedie, avea mai multă lume cancer, nu era chiar singurul, nu i se întîmplase în mod special doar lui.

Apoi îi trecu prin minte ideea, fulgerătoare şi rece, ca un cub de gheaţă pe care ţi-l strecoară careva pe la ceafă şi-l simţi cum se duce în jos pe şira spinării. Gata, hotărîrea fusese luată instantaneu. Zîmbi. În cele din urmă îi puse în temă pe cei din familie şi cîţiva prieteni. Să nu fie miraţi de ceea ce va urma. Evident că s-au iscat discuţii, certuri, lacrimi şi implorări. Nimic! A rămas legat de ideea şi hotărîrea lui.

Care idee era cam aşa: în folosul umanităţii şi al ştiinţei şi pentru a desfiinţa total şi fără echivoc toate prostiile legate de medicina alternativă, se va trata doar folosindu-se de medicina alternativă. Dacă era bună de ceva, atunci pe lîngă faptul că se va vindeca, va putea spune că da, într-adevăr, acest tip de medicină este o alternativă la cea clasică. Dacă nu, atunci va dovedi pentru totdeauna inutilitatea acesteia.

Şi-a făcut un site, a mers pe la televiziuni, la radio, a dat interviuri în presă. A fost în centrul atenţiei tuturor. Toţi erau curioşi de cum vor decurge lucrurile. Bineînţeles, publicul s-a împărţit în două tabere şi a început un război al declaraţiilor pe net în toată regula. Au apărut alte şi alte site-uri, unele pro, altele contra.

În ultimele lui zile, nu-şi mai dorea nimic. Familia reuşise în sfîrşit să-l convingă să înceapă un tratament, dar era deja prea tîrziu. În punctul în care se afla, nici medicina clasică nu-l mai putea ajuta cu nimic. Ultimele lui cuvinte au fost: dacă tot mă duc, vă voi putea spune despre existenţa lui dumnezeu, dacă există sau nu, este noul meu proiect.

Acum, toţi aşteaptă cu sufletul la gură un semn. Cît de mic.

 

Anunțuri

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s