„There’s A Place”

„There is a place / Where I can go
When I feel low / When I feel blue
And it’s my mind / And there’s no time when I’m alone”

Ştergea aproape zilnic – cu religiozitate ar fi zis unii, acele guri care se găsesc întotdeauna că n-au altceva mai bun de făcut în viaţă decît să comenteze absolut tot şi pe toată lumea – ştergea tabloul acestor Fab Four cum au fost ei denumiţi la un moment dat în istorie; uneori rămînea rătăcită în gînduri, cu şerveţelul umed în mînă, descoperind cînd revenea la realitate lacrimi fierbinţi în colţurile ochilor.

„I think of you / And things you do
Go ‘round my head / The things you said
Like „I love only you”

Tabloul fără ramă avea o istorie interesantă, dar pe care o ştia doar ea şi nu avea de gînd să împartă asta cu nimeni. Rămînea secretul ei, mica ei bucurie şi în acelaşi timp, marea ei dramă.

Întîi fusese al ei, cumpărat dintr-un mic magazin dichisit, care vindea cărţi, ceaiuri, muzică şi tot felul de alte mărunţişuri care-ţi furau ochii; chestii mai mult sau mai puţin folositoare într-o casă de om. Apoi, i-l făcuse lui cadou într-o seară de vară fierbinte şi plină de tot felul de gîngănii zburătoare care se aşezau să-şi odihnească zborul pe trupurile lor încinse de dragoste.

O vreme nu mai ştiuseră nimic unul de altul, fiecare îşi urmase un drum propriu stîrnit de mecanisme interioare. Au dat unul peste altul pe o plajă din Nisa, o întîmplare care i-a bulversat pe amîndoi, de vreme ce multe fire nevăzute se împletiseră pentru acest eveniment. El i-a povestit că din momentul în care l-a primit în dar, îl poartă cu el pretutindeni, ea a făcut ochii mari, neîncrezătoare, apoi l-a urmat în camera de hotel, unde, pe o măsuţă de cafea de lîngă pat a văzut aşezat tabloul; restul zilei l-au petrecut în cameră făcînd dragoste ca ultimii oameni de pe Pămînt.

„In my mind there’s no sorrow / Don’t you know that it’s so”

Într-o zi s-a trezit cu un curier la uşă care îi înmîna un plic, rugînd-o să semneze de primire. Îi tremurau mîinile de emoţie, ghicise deja ce se afla la interior şi confirmarea a venit cînd a desfăcut cu grijă pachetul. Un post-it pe care recunoscu scrisul lui mărunt era lipit chiar în centru: „Draga mea, ţi-l trimit aşa cum zmeul îşi trimitea buzduganul înaintea lui. Aşteaptă-mă, te voi iubi pentru totdeauna, o să vezi!” A zîmbit din nou ca atunci pe plajă, dar şi mai neîncrezătoare de data asta. Parcă îl ştia de o viaţă, se obişnuise cu felul lui de a fi, cu plecărire şi revenirile lui. A aşezat pe birou tabloul, într-un colţ, fără să dezlipească bucăţica de hîrtie scrisă.

There’ll be no sad tomorrow / Don’t you know that it’s so”

El aştepta nerăbdător îmbarcarea în avion. Mai erau cîteva ore pînă atunci, aşa că hoinărea fără vreo ţintă anume prin magazine. Se gîndea să-i cumpere ceva frumos, dar nu avea idee ce. Răsfoi cărţi, reviste, mirosi parfumuri, bău o cafea şi un pahar de whisky, şi-o imagină cam cum i-ar sta cu o rochie decoltată la spate pe care o văzuse la un moment dat într-unul din magazine, iar în cele din urmă intră hotărît şi cumpără o cutie mică cu interior de catifea roşie. Clasic şi plin de clişee, gîndise, apoi rîsese singur. Se întoarse la cafenea, mai bău încă un pahar de whisky şi plecă spre poarta de îmbarcare. Avionul tocmai fusese anunţat.

„There’s a place…”

Cîteva zile s-a tot amuzat de fiecare dată cînd ochii îi cădeau pe tablou. De la un alt magazin mic şi dichisit şi-a cumpărat toate discurile formaţiei şi a început să asculte atentă cîte unul pe seară. De multe ori lua acul pickup-ului cu degetul şi îl aşeza ca să poată re-asculta o melodie care-i plăcea. Aşa mai trecu o săptămînă. Apoi văzu ştirile la TV într-o seară, pe cînd tăia nişte ceapă pentru o salată de crudităţi. De mică o învăţase bunică-sa un secret şi anume, cum să tai ceapa fără să lăcrimezi: freci înainte lama cuţitului cu miez de pîine, dar în seara aia probabil uitase, pentru că ochii îi erau plini de lacrimi care-i cădeau în castronul cu salată.

Un avion se prăbuşise în ocean şi ea îşi amintea foarte clar ziua aia cînd el o luase de mînă, pe plajă,  şi o dusese la hotel să-i arate un tablou pe care ea i-l făcuse cadou în altă zi din zbuciumata lor relaţie.

Anunțuri

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s