Dacă tot am citit Julian Barnes, şi dacă tot locuieşte el în Londra, mi-am amintit de acest cîntec superb, cald şi bun ca un ceai de la ora 5.
Mi-am amintit de femei iubite şi de prieteni răspîndiţi prin tot felul de colţuri ale lumii, chiar dacă Pămîntul e rotund. Mi-e dor de voi şi vorba cîntecului: dacă aş putea salva nişte timp într-o sticlă (eventual de vin deja băut), l-aş petrece cu fiecare dintre voi. Încă o dată şi încă o dată.
Şi pe final, piesa asta, care mi se pare că merge bine mînă în mînă cu celelalte două de mai sus.
Anunțuri
