De fiecare dată cînd mi-e dor de tine

Scoase cu dinţii dopul de plută şi-l scuipă într-o parte, apoi trase o duşcă sănătoasă. Coborî scările hotelului în care dormise aproape toată după-amiaza. Vinul era uşor dulceag şi cald, dar bărbatului nu-i păsa. Alcool să fie, gîndi, şi mai luă o gură. Se îndreptă împleticindu-se spre faleză.

Stîncile se profilau albe în întuneric, făcînd tot cadrul cumva ireal. Ajuns în capăt, bărbatul stătu aşa o vreme, clătinîndu-se din cînd în cînd în ritmul valurilor care izbeau furioase formele de piatră. Termină vinul şi aruncă enervat sticla în mare.

Cînd e să te ardă, păi arde, poţi să torni tu cît alcool vrei, îşi zise în barbă. Al naibii dor, fir-ar el al naibii…

Părăsi faleza şi merse de-a lungul plajei. Valurile ajungeau pînă pe nisip, astfel că simţea apa rece la degetele picioarelor. Undeva, departe în faţa lui, văzu o construcţie din lemn şi stuf, luminată. Se auzea muzică.

Sper că au băutură, multă băutură, mormăi. De fiecare dată cînd mi-e dor de tine, mă doare sufletul, femeie, mă doare-al dracului de tare.

Anunțuri

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s