Pentru că

Viaţa mea e o traversare a unor nesfîrşite deşerturi, la capătul cărora tot sper să te întîlnesc; de cele mai multe ori mă regăsesc singur la finalul acestor drumuri care ar trebui să fie iniţiatice, să trezească în mine vibraţii nemaiîntîlnite şi emoţii nemaitrăite.

Adevărul e că nimic nu-mi mai stîrneşte entuziasmul zilelor cînd mă vedeam cu tine; toată veselia şi exploziile de bucurie au rămas închise în acele clipe petrecute în prezenţa ta.

De multe ori ai fost oaza mea, acel loc intangibil care era numai al meu, care-mi sporea visările şi care-mi alina rănile pricinuite de realităţile nedrepte care ne înconjurau.

Continui să străbat deşerturi în speranţa c-o să evit iluziile Fetei Morgane şi că la capătul nisipurilor dogoritoare o să te găsesc pe tine, frumoasă şi zîmbitoare, cu o carafă de apă rece şi limpede.

Pentru că sunt şi rămîn un visător.

Anunțuri

2 comentarii

  1. K.J. Mecklenfeld · Iunie 14, 2015

    Frumos scris. Sper ca nu este inspirat din realitate. Daca da, ai sanse mari sa dai in depresie. Si sa devii poet cu patalama la mana (a se citi: si iti va publica careva poeziile) 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • sebastianmihail · Iunie 15, 2015

      Ştii cum se zice: realitatea bate filmul. 😀

      Apreciază

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s