Cuvintele mi se preschimbă în noapte.
Îmi vine să mă înfăşor în indiferenţă şi-n tăcere.
Şi în mult alcool.
Pînza prezentului e tot mai grea în fiecare zi,
această haină mă sufocă în tristeţe şi amărăciune.
Tentaţia cedării e ca un val înspumat care
distruge un mic sat de vacanţă.
Paşi spre casă. E ca şi cum aş merge pe sîrmă
şi îmi pierd echilibrul.
Mă clatin şi vînt nu bate.
În jur e doar un miros dulceag de tei.
Sau poate Moartea are acum alt parfum.
Anunțuri
