Negură

„Am uitat demult cum arăţi…”

E ca şi cum aş fi avut un accident de maşină. Mult întuneric şi apoi, pîlpîind slab, o lumină care devine apoi din ce în ce mai strălucitoare. Deschid ochii şi n-am habar de nimic. Abia dacă-mi mai amintesc cine sunt.

Patul de spital are aşternuturi reci. Stau şi mă frămînt.

„Am uitat demult cum vorbeşti / dar parcă aveai glasul scăzut”

 

Trezit în miezul nopţii, sufocat de lipsa aerului pe care nu-l puteam inspira, am început să caut răspunsuri. Am ajuns din întîmplare aici. Am citit tot. Totul e atît de familiar, dar în acelaşi timp străin. Să fie vorba despre mine? Nu mă recunosc. Am pe vîrful limbii gustul ideii că ai putea exista, dar nu e o certitudine. Nu-mi amintesc de tine.

„Nici nu-mi pasă de tine, nu-mi pasă / dac-ai murit, dacă trăieşti…”

Mi-am forţat mintea să-şi amintească. Niciun rezultat. Din cînd în cînd aruncă la suprafaţă frînturi, doar ce-i convine, nu ce mă interesează pe mine. Acolo, în trecut, unde trebuia să găsesc legăturile, unde credeam că e ancora, e doar negură. Se pare că trebuie să iau totul de la zero. Nu ştiu a cîta oară. Nu-mi amintesc.

Anunțuri

3 comentarii

  1. Pt Urias · Iulie 16, 2015

    “Ce taina o mai fi și asta? se-ntrebă. Ce vrea să însemne muierea și cum o reuși să slăbească așa șuruburile minţii noastre?” (Zorba Grecul) 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s