Mărturisire

Simţeam nevoia de destăinuire. De mărturisiri profunde. Care dintre ele să fie? De pe care dintre lucruri să ridic vălul? Care dintre defecte să le scot la lumină?

Nu-mi plac tacîmurile din plastic. Da, acelea de unică folosinţă care se găsesc din plin şi în mod exclusivist în zonele de food-court din mall-uri. Tacîmuri din plastic care se rup cînd ţi-e lumea mai dragă.

11870883_1214818631867582_6634975843845300240_n
Degeaba tot fac ei îmbunătăţiri. Un tacîm de plastic va rămîne pe vecie ceea ce este. Plastic. Şi dintele ăla de furculiţă se va rupe şi-l vei mesteca împreună cu cartofii prăjiţi de care ţi-era atît de poftă.

O să spuneţi că sunt neserios. Păi ce, asta e mărturisire? Recunosc, nu pare cine ştie ce. Voiam doar să mă amuz puţin. Ăsta e unul dintre defectele mele: mă ţin de ghiduşii.

Anunțuri

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s