Ca un pepene pe care-l dai de pămînt

Scoase batista din buzunar şi se şterse încet, pe îndelete, pe mîini. Respiraţia i se mai linişti. La fel şi tensiunea, dar încă îşi auzea bătăile inimii ca şi cum ceva ciocănea de-a lungul trupului. Îşi studie cu atenţie degetele şi constată mulţumit că nu mai exista nicio urmă de sînge.

Ceruse o simplă adresă de mail. Fusese politicos. Întrebase cu jumătate de glas, aproape că nici nu voia să deranjeze. Doamna avea sigur treburi importate de făcut. Dar urlete ei au apărut instant, ca o furtună venită de niciunde, cînd cerul se întunecă de nori în cîteva secunde. Lui deja îi părea rău că-i făcuse cafea şi o servise cu ciocolată la prima oră a dimineţii. Nu mai avea chef de istericalele unei femei la menopauză, o „drama queen” în fiecare zi.

Ciocanul căzuse în creştetul capului. O cădere oarecum firească. Ochii lui priveau imaginea derulată cu încetinitorul pe dinaintea lor. Craniul se sfărîmă în zeci de bucăţi, ca un pepene pe care-l dai de pămînt.

Ochii ei păstraseră oarecum o anume mirare, dintr-o neînţelegere a evenimentelor care se întîmplau. Corpul se prelinse încet din scaunul directorial direct pe podea. El continuă în mod mecanic loviturile. Mîna care ţinea ciocanul se ridica şi cădea ritmic, ca un sistem automatizat şi fără viaţă. Lovi pînă rămase fără suflare. Şi victima, şi agresorul.

Ar fi fost mult mai simplu să fi ascultat pînă la capăt ce voia şi să se uite prin agenda ei electronică după adresa de mail. Dar doamna, fiind foarte ocupată şi avînd treburi importante în fiecare zi – în ultima vreme vorbea non-stop cu fiică-sa la telefon – doamna te întrerupea, n-aveai cum să termini ce aveai de spus. Tonalităţile vocii ei căpătau amplitudine. Timpanele tale erau violate în modul cel mai grosolan. Zilnic.

Ieşi din birou avînd grijă să cureţe mînerul uşii. Puse batista în buzunar şi ciocanul în rucsac. Inima i se mai liniştise. Se îndepărtă prin pădure de firmă. Cînd ajunse la podul pe care-l traversa zilnic, aruncă ciocanul în apă. Îşi scoase iPod-ul şi cu căştile în urechi se îndepărtă agale. Mai avea mult de mers pînă acasă, dar un zîmbet i se lăţi pe toată faţa.

Anunțuri

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s