Distopii [03]

A fost o perioadă cînd oamenii legau prietenii doar pe baza faptului că mergeau la acelaşi concert. Străini înainte, deveneau dintr-o dată cei mai buni prieteni. Muzica şi alcoolul erau un liant formidabil care dărîma absolut orice bariere, psihologice sau emoţionale.

Ulterior, oamenii se căutau prin reţelele sociale, listele de prieteni creşteau exponenţial peste noapte, iar invitaţiile private pentru petrecerea unor seri apăreau la fel de natural ca şi curgerea anotimpurilor. Chiar dacă anotimpuri nu mai aveam; trăiam de multă vreme într-o lungă şi perpetuă vară fierbinte.

Omenirea părea că-şi găsise oaza perfectă de fericire. La primele cazuri de dispariţii de persoane nimeni nu s-a alarmat, lucruri din astea se mai întîmplaseră şi în trecutul îndepărtat. Dar au urmat răpirile în plină zi sau violuri la domiciliu. În cele din urmă, acestea au redevenit subiect de ştiri prezent la orice oră pe toate canalele informative.

Părea că şi traficanţii de carne vie, proxeneţii şi violatorii descoperiseră aceeaşi oază. Doar că nu ei au avut cel mai mult de suferit după toate astea. Introvertiţii care, în urma unor impulsuri de moment încercau să-şi depăşească condiţia care le îngreuna viaţa în societate, au devenit fără să vrea noii persecutaţi. Să iasă din casă şi să meargă la un concert reprezenta pentru un introvertit un oarecare semn de curaj, dar nu prea mai putea să savureze nimic dacă era luat drept un violator sau proxenet care stă în colţul lui şi-şi notează mental următoarele lui victime.

Anunțuri

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s