Dincolo și dincoace

De dincoace de geam, toamna nu se mai simte. Aerul rece de munte, atît de proaspăt și plin de aroma lemnelor arse în sobe, este acum doar o substanță cu molecule artificiale care aleargă prin sinapsele memoriei. Doar că memoria nu este realitatea și nici n-o poate înlocui.

De dincoace de geam sunt eu, strîngîndu-mă în mine ca un melc în carapacea sa. Simțirile se retrag și se autolimitează la un areal extrem de redus. Și totuși pot simți parfumul pasagerei din fața mea ca pe o intruziune, ca pe un atac barbar de expulzare a mirosului tău, al trupului tău cald ieșit pe balcon, în aerul rece, la o țigară.

Și aici, și dincolo de geam ești tu, chiar dacă în reflexie se văd ochii mei. E aceeași privire care a adulmecat cu poftă toate formele tale și, înfruptîndu-se, a devenit una cu ele.

Anunțuri

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s