Și vrăbiile au zburat

Şi vrăbiile au zburat
nu mai ţin minte chiar totul
probabil era o seară primăvăratecă
aşa cum e acum
de la un geam deschis se auzeau
ceasuri bătînd
cred că cineva asculta Pink Floyd
eram noi şi ei
ochii nevăzuţi de după perdele
şi urechile pregătite să prindă
orice oftat ţi-ar fi scăpat
dintre coastele înflorite
nu cred însă că-ţi păsa de ei
oasele ţi se topeau
sub îmbrăţişările mele
şi curgeau prin cartier
ca lava incandescentă
nu mai aveam inimă
ci o locomotivă cu aburi
te-am sărutat repede
ca sub ameninţarea plutonului de execuţie
ştii prea bine că nici mie
nu-mi păsa de ochii zeilor indiscreţi
şi vrăbii au zburat în momentul ăla
purtînd în rumoarea lor
anxietăţile noastre de iubiţi începători
sau poate era toamnă
nu-mi amintesc cu exactitate.

Anunțuri

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s