E aşa cum spui tu, cam dimineaţă

Isadora stă îmbufnată în fotoliul ei preferat. Uitaţi-vă la ea, l-a tras mai aproape de fereastră ca să aibă lumină şi citeşte un roman, dar ţine în aşa fel cartea că nu-mi dau seama cine e autorul, sigur a mai descoperit ea vreun talent din ăsta despre care o să-mi povestească entuziasmată într-o seară. Dar nu în seara asta, nuuu, acum e îmbufnată, i-am spus c-o să cobor doar pînă la colţ să cumpăr vin şi fructe – evident, voiam s-o surprind şi să-i aduc şi flori -, şi că mă întorc repede şi evident că nu m-am ţinut de cuvînt şi acum stă cu buzele strînse şi mă ignoră. Sau doar se preface că citeşte şi pe ascuns mă studiază uitîndu-se la mine peste rîndurile din carte.

Of, Isadora, dar dacă ai ştii toată istoria cum a fost, dacă m-ai lăsa să-ţi povestesc…

Luasem vinul, luasem şi fructele şi mă îndreptam spre piaţa de flori, cînd m-am ciocnit de un beţiv nenorocit care mi-a zis că se numeşte Ernesto Sabato (da, a naibii coincidenţă, chiar ca pe scriitor îl chema) şi s-a tot scuzat că a dat peste mine şi n-a vrut să-mi pricinuiască vreun necaz (nemernicul mă izbise atît de tare cînd ieşise val-vîrtej din bodega unde-şi pierduse pînă atunci timpul, încît am scăpat din mînă sticla de vin, care s-a spart pe asfalt cu un tronsnet scurt). Şi în timp ce vedeam cum vinul se prelinge ca sîngele la locul unei crime, omul ăsta trăgea de mine cu mii de scuze şi rugăminţi înspre crîşmă, încît – ca să scap de el – în cele din urmă am acceptat.

Da, Isadora, s-a făcut destul de tîrziu, nici nu ştiu cînd a trecut timpul, tot ce-mi mai amintesc e că am început să le povestesc despre tine, Isadora, despre ochii tăi, despre buzele tale, despre cît de aprigă eşti cînd vrei să-mi dai cîte o lecţie, dar şi cît de plină de dragoste eşti cînd vrei să-mi arăţi că sunt cel mai norocos bărbat din lume, s-a băut mult acolo, da, dar toată lumea a aflat de tine, Isadora, şi a băut în cinstea ta, nu, n-am plătit eu niciun şfanţ, beţivul ăla nenorocit a făcut cinste, nici n-am mai aflat pînă la urmă cine e, doar că-l cheamă ca pe scriitorul ăla preferat al tău, Vargas Llosa, nuuu, mă jur, nu mint, aşa a zis că are numele, cum adică mai devreme am spus altceva, tot ce e posibil, Isadora, era un beţiv nenorocit, dar simpatic, să ştii, a dat de băut tuturor, şi cum plătea cîte un rînd, mă bătea pe spate şi-mi zicea: mai zi-ne ceva de Isadora, şi le-am povestit despre tine, iubito, Isadora, scumpa mea, draga mea, a fost o noapte lungă, să mă ierţi că am ajuns înapoi aşa tîrziu, da da, e aşa cum spui tu, e cam dimineaţă, dar sunt atît de obosit acum că n-am putere să mă lupt cu tine, îmi este foaarte soomn, aaaahh, iartă-mă, n-am vrut să casc cu gura aşa deschisă, ce somn îmi este, Isadora, scumpa mea, iubita mea dragă, cred c-o să adorm aici în pragul uşii în timp ce tu te prefaci că citeşti un roman al cărui titlu nu reuşesc să-l văd, Isadora, adorm cu numele tău pe buze, dragostea mea, Isadora, Isadora, Isador…

(Alte poveşti cu Isadora aici.)

Anunțuri

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s