Volum de poezii

Da, da, ştiu: toată lumea scrie poezii în ziua de azi, aşa că – în mod inevitabil – virusul a ajuns şi la mine. M-a luat pe neaşteptate, ca o răceală toamna, şi n-am mai scăpat decît după vreo 3 ani de zile. Să zicem că pe moment sunt vindecat. Ce a rezultat în urma contactului cu acest virus se numeşte

„Şirul Fibonacci al dispariţiei urşilor polari (capitolele invizibile ale dragostei noastre)”

PDF sau EPUB

şi da, e despre urşi polari, despre dispariţia lor, despre dragoste, despre dispariţia ei, despre nostalgii şi încă vreo cîteva chestii. Pentru că ideea din capul locului era că atunci cînd e gata volumul îl digitalizez şi îl trimit la plimbare pe net, îl găsiţi la descărcat în mod foarte legal din linkurile de mai sus, apăsaţi pe ele cu încredere şi luaţi ce variantă vă convine mai mult (PDF sau EPUB).

Am locuit 3 ani cu urşii ăştia, a sosit timpul să-i mai luaţi şi pe la voi acasă. S-auzim de bine!

Reclame

17 comentarii

  1. K.J. Mecklenfeld · octombrie 12, 2017

    Felicitări pufoase! La mai multe 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Postasul lui Neruda · octombrie 23

    La zece zile dupa ce-ai scos volumul asta frumos, adica aseara, te-am visat. Se facea ca voiam sa ma apropii de tine, sa stau putin langa tine, dar fara ca tu sa stii si apoi sa-mi ceri sa raman. Asa ca te-am prins intr-un moment in care dormeai (culcat langa multi alti barbati, ha!), si-am stat putin cu capul pe umarul tau si mi-am luat multa energie de acolo. Nu stiu cum sa interpretez vise, dar stiu ca visul asta m-a facut sa te „caut” si sa aflu o veste frumoasa dinspre tine. Ai noroc de multe muze, sa le cinstesti pe toate cu cate un pahar 🙂 cred ca m-am regasit si eu in versurile tale, sau poate doar am vrut sa vad ca am lasat o urma, dar m-au rascolit binisor. Te imbratisez!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Pingback: Lectură la Junimea | Istorii imaginare
  4. Pt Urias · octombrie 26

    „Să ascunzi în tine pe cineva e o treabă foarte, foarte dificilă. Nici un muşchi nu trebuie să ţi se clintească pe faţă cînd îi auzi pomenit numele. Trebuie să pară că toate veştile ajung undeva într-un hău adînc, întunecat şi nu drept în inima ta. Trebuie să te prefaci că nu mai ai suflet, că ţi-ai curăţat întreaga intimitate a fiinţei de toate amintirile care ar putea dărîma construcţia unui nou Eu.”

    Apreciat de 1 persoană

    • sebastianmihail · octombrie 26

      Cînd pleci la culcare, zîmbeşti. Probabil o să te sperii din nou, o să fugi imediat la doctor, care o să se uite pe tomografii, radiografii şi electroencefalograme şi o să-ţi comunice rezultatul pe care îl bănuieşti deja: nu e nimic care să se vadă pe aparate. E ceva ce începi să bănuieşti cu fiecare zi care trece, cu fiecare seară care se lasă peste gîndurile tale din ce în ce mai febrile. Degeaba încerci să ascunzi pe cineva în tine, întotdeauna va răzbate la suprafaţă, pentru că în timp sublimează în tine şi de fapt tu ajungi la liman.
      :))

      Apreciază

      • Pt Urias · octombrie 26

        😦

        Apreciază

      • sebastianmihail · octombrie 26

        Adică e de bine. 🙂
        (continuarea textului tău cu ghilimele 😛 )
        Întotdeauna persoana pe care o ascunzi în tine va ajunge la suprafaţă. În amintiri, în cîntece, versuri sau romane.

        Apreciază

  5. Ghiocel · martie 1

    La multi ani, Uriasule! Nu stiu cum trec anii astia. Sper ca te bucuri de ei si ca ai tot ce-ti trebuie ca sa ai motivatia sa te dai jos din pat si a doua zi, si-a treia si tot asa.

    Apreciat de 1 persoană

    • sebastianmihail · martie 1

      Mulțumesc! Faci tu cum faci și reușești de fiecare dată să-mi pui un zîmbet din ăla de îndrăgostit tîmp pe față. 😀 :))

      Ca să trimit înapoi spre tine zîmbetul – încărcat cu și mai multă energie și gînduri bune – îți semnalez acest link care mi-a fost semnalat de ziua mea pe mail chiar de Goodreads. :))

      https://www.goodreads.com/book/show/37134342-irul-fibonacci-al-dispari-iei-ur-ilor-polari

      Cît despre motivație, eh… în zona aia e o pîclă cețoasă și cam greu respirabilă. 🙂

      Apreciază

      • Culianu · martie 9

        Si eu as fi reactionat la fel ca tine 🙂 Mi-e foarte, foarte, foarte dor de tine. Poate pentru ca tot ce e mai negru si mai vraiste in tine am gasit si in mine. Nu te-as fi putut vindeca niciodata in halul in care eram eu. Sper sa gasesti soarele, e incredibila de buna si de blanda caldura lui.

        Apreciat de 1 persoană

      • sebastianmihail · martie 9

        Speechless…

        Apreciază

  6. Pingback: Marți poezim (#8) – 2 poeme de vară/ Sebastian Mihail – Lena citește
  7. Pingback: Filit 2018 – Noaptea albă a poeziei | Istorii imaginare

Cam care ar fi părerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s