Tălpile ţi-s reci ca mările din Nord

Ca dintr-un muşuroi de furnici
zilnic iese cîte o durere din piept
şi se plimbă cu graţie
de parcă eu aş fi
locuinţa ei luxoasă.

Cînd şi cînd mai telefonezi
şi atunci durerea asta
se ascunde grăbit,
devine dintr-o dată timidă
şi în cele din urmă
dispare ca pisica Cheshire.

O vreme e ceaţă şi e bine.
Mai şterg praful de pe cărţi
şi apoi le aranjez
în ciudate forme geometrice.
În cele din urmă însă
trebuie să intru iar singur
în aşternuturile reci.